5 Decembrie   .

Tot mai multi dintre noi ne dorim “un acoperis deasupra capului” dar putini sunt cei care reusesc la propriu sa realizeze acest lucru. Una este sa ai o locuinta la bloc si alta este sa ai posibilitatea sa-ti construiesti o casa pe pamant si sa ai la propriu un acoperis care sa dea personalitate propriei case. Cand vine vorba de acoperisuri se creaza deseori confuzii deoarece sunt utilizate mai multe notiuni pentru a le defini.

Unii definesc acoperisul ca fiind un ansamblu constructiv care inchide cladirea la partea superioara peste ultimul nivel construit, de tip terasa sau in panta si este format din elemente structurale si nestructurale. Altii definesc acoperisul ca sarpanta (scheletul din care este alcatuit acoperisul), invelitoare (stratul exterior al acoperisului care protejeaza cladirea impotriva naturii), pod (spatiul cuprins intre invelitoare si ultimul planseu al cladirii) sau mansarda (spatiu functional dintre invelitoare si ultimul planseu al cladirii care respecta cerintele de siguranta, protectie si confort). Mai intalnim si notiunile de lucarna (fereastra prevazuta in acoperisul inclinat al unei constructii, dispusa in plan vertical, cu structura si invelitoare proprie care are rolul de a ilumina si ventila podul), tabachera (fereastra mica inclinata, dispusa pe versantul acoperisului unui pod si are functie utilitara) sau fereastra de mansarda (este asemanatoare cu tabachera cu functie de iluminare si ventilare a incaperilor mansardei care asigura confortul higrotermic si acustic). Din punct de vedere tehnic putem vorbi de doua tipuri mari de acoperis si anume: acoperis cu pante si acoperis terasa sau plat.

Acoperisurile cu pante sunt formate din sarpante – ansamblul structural care ii asigura rezistenta, invelitoare si elementele auxiliare. Foarte des folosita este invelitoarea din tigla metalica sau din tabla de otel galvanizat care are o foarte mare rezistenta la coroziune. Este un material modern si datorita faptului ca are o greutate mica el are efecte favorabile asupra structurii cladirii reducand costurile acesteia. In functie de zona in care se afla constructia se folosesc unghiuri diferite pentru pantele de la acoperis. Cu cat cladirea se afla intr-o zona cu precipitatii mai bogate cu atat unghiul facut de planul orizontal cu partea inclinata a acoperisului este mai mare pentru a permite caderea naturala a zapezii. Formele acestui tip de acoperis in functie de arhitectura casei pot varia foarte mult. Ele pot fi intr-o apa, doua ape, piramida, con, emisfera, cu ruptura de panta si multe alte forme care mai de care mai complicate.

Sarpanta poate fi construita din diferite materiale cum ar fi: lemn, beton armat sau metalica. Cele mai des folosite sunt sarpantele construite din lemn. Acest sistem se bazeaza pe crearea unor triunghiuri neformidabile formate de capriori, popi si clesti care au rolul de a asigura rigiditate structurii pe directie transversala. Pe directie longitudinala, rigiditatea se poate asigura tot prin elementele sarpantei fiind inglobata in peretii interiori sau exteriori ai mansardei. La sarpantele din beton armat stalpii scurti si centurile inclinate din beton armat ii asigura rigiditatea pe ambele directii iar sarpantele metalice sunt des folosite pentru suprafete mai mari deoarece au un grad de rezistenta mai ridicat. Indiferent de materialul folosit pentru construirea sarpantei trebuie respectate cu strictete indicatiile, planurile, sectiunile si detaliile furnizate de catre proiectantii de structuri.

Invelitori se pot realiza din tigle confectionate din diferite materiale in functie de preferinte si buget. Tiglele din beton reprezinta o solutie a caror caracteristica este greutatea, ele nu rezista atat de bine unor succesiuni numeroase de inghet-dezghet devenind fragile in timp. Tiglele din ceramica sunt mai poroase si mai usoare, ele avand rolul de a izola termic si fonic foarte bine dar si de a rezista la temperaturi extreme. Tiglele metalice care sunt produse din tabla ondulata si au marele avantaj al pretului si al usurintei de montare sunt dezavantajoase din punctul de vedere al izolatiei termice si fonice trebuind suplinite cu alte materiale. Tiglele din lemn numite si sindrila se folosesc din ce in ce mai rar si sunt confectionate de mesteri locali pentru a recrea niste forme si imagini arhaice. Destul de rar se folosesc si invelitori de sticla mai ales cu scopul de a crea spatii cu design spectaculos.

Al doilea tip de acoperis este acoperisul terasa. Este mai putin intalnit la constructiile actuale de la noi din tara. Este un acoperis sensibil , mai scump de realizat dar si de intretinut in zona climatica in care ne aflam. Desi aduc un aport estetic semnificativ constructiei pentru realizarea lui trebuie sa tinem cont de maai multe aspecte. Stratificatia acoperisului formata din planseu suport, izolatie hidrofuga, izolatie termica. Structura de protectie trebuie riguros respectata pentru a obtine o izolatie buna. Datorita tehnologiilor actuale realizarea unei constructii cu acoperis tip terasa nu mai este o problema decat din punct de vedere al costului acestea fiind mai scumpe decat celelalte tipuri de acoperis.

Avantajul constructiilor cu un astfel de acoperis este ca da aspectul de arhitectura moderna care cu greu poate fi egalat de casele cu un acoperis tip sarpanta. Desi casele cu acoperis terasa pot avea un aspect spectaculos din exterior ele nu se pot compara cu aspectul interior si caldura unei mansarde.

Ce parere aveti ? Poate invatam ceva in plus din experienta voastra.